Pe măsură ce utilizatorii s-au mutat pe internet într-un număr în continuă creștere, acceptarea și utilizarea ascendente ale internetului ca o tehnologie modernă a informației și a comunicațiilor a dus la o nouă modalitate de a participa la rețea.
Acest fapt a dus la o tranziție etapizată către cea de-a doua generație de servicii cu interfață web, ceea ce subliniază colaborarea online, conectivitatea și capacitatea de a partaja conținut în rândul utilizatorilor, o realitate devenită cunoscută sub numele de „Web 2.0”.
Web 2.0
Conceptul de Web 2.0 a devenit popular în cursul unei serii de conferințe cu același titlu, organizate de editorul Tim O’Reilly și MediaLive International, care a început în 2004 și în care s-a discutat momentul de răscruce pentru web după explozia bulei „dot-com” în toamna lui 2001. O'Reilly descrie Web 2.0 ca fiind „revoluția comercială din industria computerelor cauzată de trecerea la internet ca platformă și o încercare de a înțelege regulile succesului pe această platformă nouă.”
Spre deosebire de un site web de tip Web 1.0, care limitează utilizatorii la vizualizarea de conținut într-o manieră pasiv, un site web de tip Web 2.0 le permite utilizatorilor să interacționeze și să colaboreze unii cu ceilalți deoarece fac parte dintr-o comunitate virtuală prin intermediul platformelor de comunicare socială în calitate de creatori de conținut generat de utilizatori. Printre exemplele de Web 2.0 se numără platformele sau site-urile de comunicare socială (Facebook, Twitter, LinkedIn), logurile sau blogurile Web (WordPress, Medium, SquareSpace), scrierea în colaborare sau wikis (Wikipedia), site-urile de partajare de imagini (Flickr, Pinterest), site-urile de partajare video (YouTube), aplicațiile web (Google Apps, Microsoft 365), platformele de consum în colaborare (Airbnb, Car2Go), precum și o serie de site-uri al căror număr este în creștere.
Să analizăm mai îndeaproape Web 2.0 și modul în care a transformat rețeaua într-o platformă vibrantă de computere.
Web 2.0 nu are o definiție asupra căreia să existe acord comun, ci este o noțiune deschisă, care cuprinde trei concepte principale:
Aplicații bogate de internet: aplicațiile web care partajează multiple caracteristici și aspectul cu aplicațiile pentru desktop, însă nu necesită instalarea pe PC-ul utilizatorului
Arhitectura orientată web: arhitectură software concepută să fie utilizată pentru site-uri web și aplicații web prin comunicarea funcționalităților acestora pentru ca alte aplicații să le exploateze și să le integreze pe acestea. Urmarea este o gamă de aplicații mult mai bogate.
Webul social: se referă la rolul activ al utilizatorului final în ceea ce privește conținutul creat pe website ca parte a unei comunități virtuale. Se întâmplă acest lucru prin intermediul platformelor de comunicare socială precum Facebook sau Instagram pe care utilizatorii interacționează unii cu ceilalți, dar și prin intermediul secțiunilor de comentarii unde utilizatorii își pot posta opiniile cu privire la anumite teme.
În cele ce urmează vom analiza cu tranziția către noi abordări de utilizare a rețelei a condus la crearea web astfel cum îl cunoaștem în prezent.
Utilizarea web ca patformă
Date fiind aplicațiile software care se construiesc și se utilizează direct pe web, prin comparație cu desktopul utilizatorului, acestea reproduc experiența utilizatorului cu software pentru desktop, oferind în același timp caracteristici similare cu cele dintr-o configurare de PC, care, însă, rulează în cadrul browserului. Astfel este mai convenabil pentru utilizatori să acceseze aceleași funcționalități pe dispozitive diferite.
Google este un exemplu de utilizare a webului ca platformă. În primul rând, Google poate fi accesat pe mai multe dispozitive, indiferent dacă utilizați un PC sau un dispozitiv mobil. În al doilea rând, Google este un serviciu gratuit și disponibil instant care necesită doar o conexiune la internet pentru a fi accesat. Motorul său de căutare și baza de date funcționează în colaborare pentru a oferi un serviciu și o experiență pentru utilizator fără întreruperi.
Utilizarea software ca serviciu
Software se oferă direct pe web clienților care plătesc - direct sau indirect - pentru utilizarea serviciului respectiv. Acest fapt oferă o gamă de avantaje, inclusiv accesibilitatea, compatibilitatea, managementul operațional și costuri inițiale mai scăzute decât descărcarea și instalarea tradiționale de software
Salesforce.com este unul dintre cei mai populari furnizori de software ca serviciu pentru aplicațiile la scară de întreprindere, precum managementul relației cu clienții (CRM). Instrumentul CRM al acesteia este bazat complet în cloud și întreprinderile îl pot rula și gestiona fără un expert IT, ceea ce le permite acestora să colecteze, stocheze, acceseze, monitorizeze și analizeze datele clienților de pe un singur panou de bord.
Experiențe bogate pentru utilizatori
Pe de altă parte, utilizarea web ca platformă permite construirea unor experiențe bogate pentru utilizatori, aplicațiile fiind dezvoltate pentru a face ca navigarea pe web și accesarea internetului să fie niște experiențe mai bune pentru utilizatori.
Google Maps incorporează multe funcționalități pentru a oferi o experiență bogată pentru utilizator. De la început are o interfață pentru utilizatori care este simplă și funcțională, permițând utilizatorului să își identifice locația și împrejurimile și să miște harta sau să o micșoreze/mărească. Este posibil să caute locuri și trasee pe hartă, există sugestii privind cele mai bune trasee care țin seama de diferitele mijloace de transport – în același timp calculează timpul petrecut în trafic și costul unui anumit traseu. Google Maps acționează ca un motor de căutare bazat pe localizare, care sugerează întreprinderi sau atracții în zona în care este localizat utilizatorul. De asemenea, aplicația îi permite utilizatorului să descarce harta unei anumite țări sau a unui anumit loc, pentru a le folosi atunci când acesta nu are acces la internet.
Interfețele de programare a aplicațiilor sau APIs
Acestea sunt programe intermediare care permit dispozitivelor să partajeze date importante și să expună funcționalitățile între dispozitive și aplicații. APIs oferă o modalitate securizată și standardizată pentru ca aplicațiile să colaboreze și să furnizeze informații sau funcționalitatea solicitată în absența oricărei intervenții a utilizatorului.
APIs joacă un rol esențial în îmbunătățirea serviciilor existente online și în dezvoltarea de produse și întreprinderi noi. Permițându-le dezvoltatorilor să reutilizeze componente de software, APIs îi ajută pe aceștia să dezvolte soluții noi fără a repeta de două ori același lucru. Se poate proceda astfel prin accesarea serviciilor și a datelor de la părți terțe, sau prin utilizarea APIs pentru a transforma propriile date și servicii ale unei întreprinderi într-o platformă care îi încurajează pe ceilalți s-o preia și s-o folosească drept bază.
Deși este posibil să nu le observăm, APIs sunt într-adevăr peste tot, făcându-ne viața mai ușoară din spatele cortinei. Începând cu biletul la concert pe care l-ați cumpărat online la evaluarea bloggerului pe care ați distribuit-o pe Facebook sau zborul ieftin pe care l-ați rezervat pe Expedia, toate acestea devin realitate grație APIs.
Să descoperim modul în care întreprinderi importante au folosit API de la Uber pentru a îmbunătăți experiența clienților lor:
TripAdvisor folosește API de la Uber pentru a solicita servicii de taximetrie. Acest fapt oferă o experiență de călătorie completă integrată complet într-o singură aplicație.
StubHub, un serviciu care îi ajută pe utilizatori să rămână la curent cu evenimente interesante care se petrec în oraș, oferă posibilitatea configurării unei notificări pentru o cursă la locul evenimentului atunci când un utilizator cumpără un bilet pentru acest eveniment.
Alexa, asistenta vocală dezvoltată de Amazon, integrează Uber pentru un serviciu de solicitare a unei curse. Un utilizator poate rezerva un autovehicul folosind o simplă comandă vocală — „Alexa, roagă pe Uber să solicite o cursă”.
APIs oferă condiții echitabile în lumea aplicațiilor, permițându-le tuturor tipurilor de întreprinderi și persoane să își asume un rol activ și să colaboreze pentru îmbunătățirea serviciilor existente sau pentru crearea unor servicii noi folosind aceleași instrumente fără a trebui să își codifice propriul software brevetat.
Arhitectura participării
Obiectivul creării de experiențe bogate pentru utilizatori implică, de asemenea, și ca utilizatorul final să furnizeze feedback pentru optimizarea experienței clientului. Acesta este un principiu fundamental al Web 2.0: serviciul se îmbunătățește automat cu cât îl utilizează mai mulți oameni și se numește „arhitectura participării”, în care o comunitate de utilizatori contribuie la conținutul sau la proiectarea și la procesul de dezvoltare.
Flickr este o platformă de partajare de fotografii concepută să funcționeze ca o comunitate online. Flickr a făcut posibil ca oamenii să-și dea tag sau să comenteze unii imaginile altora, și ca dezvoltatorii să incorporeze Flickr în aplicațiile lor. Flickr oferă interfețe de programare a aplicației (APIs) pentru accesarea conținutului său, permițând părților terțe să prezinte imagini în contexte noi și să acceseze și să utilizeze serviciile Flickr în aplicațiile lor. Bloggerii folosesc Flickr în mod obișnuit ca un depozit de fotografii online pe care îl pot conecta la site-urile lor, însă APIs oferă mai multe posibilități. Programatorii pot crea aplicații care pot executa aproape orice funcție disponibilă pe site-ul web al Flickr. Valoarea Flickr rezidă parțial în catalogul său enorm de fotografii, dar și în metadatele furnizate de utilizatori pentru a-i putea ajuta pe aceștia să navigheze prin această colecție enormă.
Eficientizarea inteligenței colective
Mergând un pas mai departe cu mentalitatea de „arhitectură a participării”, unele platforme plasează utilizatorul în mijlocul arhitecturii proprii, utilizatorii creând și îmbunătățind fără încetare serviciul. Acest lucru se mai cunoaște și sub denumirea de „eficientizarea inteligenței colective”.
Wikipedia este poate unul dintre exemplele cele mai binecunoscute care oferă un efect de levier eticii de colaborare deoarece, în realitate, serviciul este scris și editat de utilizatorii acestuia. În Wikipedia, în loc să existe o entitate care definește la nivel central toate subiectele și conținutul, oamenii de pe mapamond, care sunt interesați de o anumită temă, pot colabora asincron pentru a crea o operă vie. Wikipedia combină aspectele de colaborare ale site-urilor wiki (site-uri web care-i lasă pe vizitatori să adauge, să elimine, să editeze și să modifice conținut) cu celelalte caracteristici precum căutarea după cuvinte cheie, hiperlinkuri și autorat – care înseamnă capacitatea de a crea și actualiza conținut – pentru a facilita referințele încrucișate ale conținutului. Wikipedia are editori, însă oricine este binevenit să editeze. Apar voluntari în timp, care editează și reeditează articolele care-i interesează. Consecvența și calitatea se îmbunătățesc pe măsură ce participă din ce în ce mai mulți oameni, deși conținutul nu este întotdeauna perfect atunci când este publicat pentru prima oară.
Distribuția informațiilor pe web
Dincolo de contribuția pur și simplu la web, utilizatorii au început să-și asume un rol activ în crearea și distribuția de informații pe web. O bună modalitate de a transmite rapid informații este prin intermediul blogurilor. Un blog este un site web actualizat în mod periodic care colectează texte și articole în mod cronologic, de la unul sau mai mulți autori, cel mai recent apărând ca primul rezultat la căutare, care au o anumită temă și pe care autorul are libertatea de a le publica în cadrul temelor de interes personal sau general. Oamenii citesc bloguri, văd lucruri care-i interesează și scriu despre acestea pe blogurile lor proprii, facilitând diseminarea de informații pe web, care devine o altă sursă răspândită de informații, alături de întreprinderile mass-media tradiționale.
Dincolo de rețea, ceea ce activează motorul pe care rulează Web 2.0 este infrastructura și capacitățile de calcul care gestionează volumele imense de date pe care le creează Web 2.0, și anume „cloud computing” și tehnologiile de tip „Big Data”. În următoarele două capitole vom analiza mai îndeaproape modul în care confluența acestor tehnologii marchează o nouă etapă a revoluției web și pune bazele dezvoltării tehnologiilor emergente, în ceea ce se numește Web 3.0.
Sign up to solve exercises
După finalizarea capitolului 4, ar trebui să puteți:
Să explicați care sunt principalele tipuri de rețele și care sunt elementele principale care constituie o rețea.
Să înțelegeți diferența dintre internet și World Wide Web.
Să exprimați factorii care au contribuit la tranziția către a doua generație de servicii cu interfață web.
