Se consideră că trecerea de la tehnologia electronică mecanică și analogică la electronica digitală ca mijloc de stocare, transfer și utilizare a informației a fost punctul de plecare a ceea ce denumim noi revoluția digitală.
Aceasta a început în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, odată cu adoptarea și proliferarea computerelor digitale și a stocării digitale a informațiilor, ceea ce, la rândul său, a condus la dezvoltarea unor sisteme informatice mai avansate, capabile să reproducă digital și să automatizeze calcule matematice realizate manual în trecut.
De ce a devenit o revoluție?
Tehnologia digitală are caracteristica de a se transforma pe sine însăși în mod continuu, multiplicându-se în mod progresiv și stimulând productivitatea la nivelul unei game largi de sectoare și industrii. Evenimente specifice au condus la adoptarea pe scară largă a tehnologiilor digitale care urmau să schimbe pentru totdeauna modul în care facem schimb de și utilizăm informații, marcând, totodată, începutul unei epoci a informațiilor (vom discuta acest aspect în profunzime în cele ce urmează).
Începând cu inventarea tranzistorului revoluționar în 1947, grație progreselor tehnologice ulterioare, componentele sistemelor informatice au devenit mai eficiente din punct de vedere energetic și mai fiabile, cu costuri de producție mai scăzute. Acest fapt a condus la dezvoltarea de computere cu circuite de procesare mai complexe și cu memorie de stocare capabilă să suporte atât programul rulat, cât și datele pe care le prelucra aceasta. Astfel s-a demonstrat cât de versatile pot fi cu adevărat computerele, mai curând decât să fie programate pentru o sarcină specială unică. În 1965, Gordon Moore a prognozat că numărul de componente dintr-un circuit integrat se va dubla în fiecare an, ceea ce avea să devină cea mai mare predicție tehnologică din cea de-a doua jumătate a secolului trecut, cunoscută și sub numele de legea lui Moore.
Prin anii 1950 și 1960, multe guverne, armate și alte organizații foloseau deja computere pentru a gestiona date și funcții mai complexe.
În paralel, oamenii de știință au început să aibă în vedere folosința computerelor pe durată limitată de către utilizatori și, ulterior, posibilitatea de a realiza acest lucru la nivelul unor rețele zonale extinse. Publicului i-au fost prezentate mai întâi conceptele care au condus la internet atunci când s-a trimis un mesaj prin ARPANET (prescurtarea în limba engleză de la rețeaua agenției de proiecte de cercetare avansată) în 1969. Atunci au fost conectate primele computere și ulterior dezvoltarea de software a permis logarea de la distanță, transferul de fișiere și poșta electronică.
La fel de important, un alt progres în ceea ce privește tehnologia de comprimare a datelor digitale a fost o tehnică de comprimare denumită transformare în cosinus discret, care a devenit ulterior fundamentală pentru revoluția digitală servind drept bază pentru majoritatea standardelor de comprimare a mediilor digitale odată cu sfârșitul anilor 1980, incluzând formate diferite pentru imaginile digitale, formate pentru programarea video, standarde de comprimare audio și standarde de televiziune digitală.
Performanța îmbunătățită și costurile reduse au condus la acceptarea și adoptarea tehnologiilor digitale la scară largă, și la scurt timp după aceasta, acestea și-au făcut loc într-o gamă largă de echipamente și bunuri de consum.
Anii 1980 au adus cu sine popularitatea zborului digital, date fiind echipamentele de tip „automated teller machines” (ATM-urile), roboții industriali, muzica electronică, jocurile video și imaginile generate pe computer din filme și televiziune, care și-au făcut toate loc în viața cotidiană. Milioane de oameni și-au cumpărat computere personale, Motorola a creat primul telefon mobil în 1983 (deși telefoanele digitale nu s-au pus în vânzare până în 1991), iar prima cameră digitală a fost creată în 1988.
World Wide Web
Încă un moment de cotitură pentru revoluția digitală l-a reprezentat invenția a ceea ce urma să devină „World Wide Web”, începând din 1989, când Tim Berners-Lee a proiectat un set standard de protocoale sau norme pentru comunicarea dintre sisteme, urmat de instalarea unui server care să stocheze informații și crearea de „software” pentru „browser”, și anume un program utilizat pentru a vizualiza și a interacționa cu diferite tipuri de resurse de pe internet. Având toate aceste elemente instalate, World Wide Web a devenit accesibil publicului.
Îmbunătățirile aduse World Wide Web l-au făcut din ce în ce mai simplu de utilizat, ceea ce, la rândul său, a adus mai mulți utilizatori pe internet. Mai întâi întreprinderile, ulterior persoanele fizice au realizat potențialul de extindere a capacităților computerelor și a celorlalte dispozitive digitale atunci când erau conectate la internet. Internetul s-a extins rapid, și în 1996 făcea parte din cultura de masă, iar multe întreprinderi dețineau pagini web.
Un fenomen global
În principal grație succesului întreprinderilor care utilizau tehnologiile digitale și a progreselor din domeniul tehnologiilor de transmisie (inclusiv rețelele informatice, internetul și radiodifuziunea digitală), țările din lumea dezvoltată au început să experimenteze un „boom” economic în cursul anilor 1990. În 1999, aproape toate țările aveau conexiune la internet. Aceasta a fost perioada în care revoluția digitală a devenit cu adevărat globală, date fiind tehnologiile digitale care se răspândeau către lumea în curs de dezvoltare în anii 2000.
La sfârșitul anului 2005, numărul de utilizatori de internet ajungea la un miliard, iar până la sfârșitul deceniului respectiv, trei miliarde de oameni la nivel global utilizau telefoane celulare. Din ce în ce mai multe persoane foloseau internetul pentru a comunica, interacționa cu ceilalți utilizatori și organizații, precum și pentru a avea acces, utiliza sau pune la dispoziție informații, sau, pur și simplu, pentru divertisment. Aceste tehnologii noi le permiteau utilizatorilor să utilizeze resurse în comun și să aplice principiul economiei de scară.
Societatea alfabetizată digital
Pe măsură ce tehnologia a devenit mai orientată către utilizator și mai ușor de utilizat, persoanele de la toate nivelurile au devenit mai alfabetizate digital și au început să folosească tehnologia în moduri noi și într-un număr din ce în ce mai mare de domenii din viața lor. În 2020, peste jumătate din populația lumii era compusă din utilizatori activi de internet. De la platformele de comunicare socială la cumpărăturile online, de la aplicațiile web care permit telemunca la servicii de divertisment la cerere, aceste sisteme au transformat în mare măsură funcționarea vieții noastre cotidiene. Aceste sisteme furnizează moduri noi de creștere la maximum a eficienței resurselor comune și de creare de soluții fiabile pentru utilizatorii individuali. Nu doar că au fost proiectate pentru a facilita aspecte multiple ale vieții noastre, însă, la fel de important, utilizatorii au început să dețină un rol activ în crearea tehnologiei.
Aceste progrese au condus la crearea unui volum enorm de date în spațiul digital și, în paralel, capacitatea de stocare a crescut, de asemenea, exponențial, propulsând societatea de astăzi în mijlocul epocii informațiilor.
Care este diferența dintre date și informații? Gândiți-vă la date ca la o „materie primă” sau fapte neorganizate; pe măsură ce datele sunt organizate sau prelucrate astfel încât să devină utile pentru utilizator, devin informații, purtătoare ale unui înțeles logic.
Așadar, de ce contează acest fapt? Pe măsură ce tehnologia a facilitat crearea, stocarea, transmiterea și accesibilitatea unui volum din ce în ce mai mare de date, a creat și metode și infrastructură pentru ca datele să fie prelucrate și să devină o contribuție importantă pentru noile activități orientate de informații. Astfel cum am constatat în ultimii ani, informațiile au devenit un „factor de producție” central, dar și un „produs” de comercializat.
În prezent, activitățile de informații constituie un sector economic nou, mare, care reprezintă baza pentru următorul stadiu în revoluția digitală odată cu apariția noilor tehnologii. Vom vorbi mai mult despre acestea în cursul nostru de „tehnologii emergente”. Între timp, în capitolele următoare vom urmări evoluția și convergența tehnologiilor care ne-au permis să ajungem în acest punct.
